• Prezentare
• Caracteristici
• Obiective turistice

La capatul celor 2860 km pe care-i parcurge de la izvoare pana la Marea Neagra, Dunarea construieste, de mai bine de 10000 ani, una dintre cele mai frumoase delte din Europa si chiar din lume. Chiar daca este a doua din Europa (dupa cea a fluviului Volga) si abia a douazeci si treia de pe Terra (dupa cea a fluviului Indigirka din Asia), prin bogatia peisagistica si prin fauna in care pasarile ocupa un prim loc, Delta Dunarii prezinta un interes cu totul deosebit din punct de vedere stiintific, turistic si chiar economic.

Extensiune spatiala

Suprafata propriu-zisa a Deltei Dunarii este de 4152 kmp , din care cea mai mare parte se gaseste pe teritoriul Romaniei, adica 3445 kmp (82%).
Suprafata fostului golf Halmyris, pe care s-a grefat complexul lacustru Razim-Sinoie este de 1015 kmp. Impreuna, cele doua unitati geografice totalizeaza 5165 kmp.
Prin Delta Dunarii trece paralela de 45 grade. Aceasta paralela, marcand jumatatea distantei dintre Ecuator si Polul Nord, cu semnificatii si climatice asociate cu un teritoriu de o mare diversitate influentat de Marea Neagra, au atras si au hotarat in decursul timpului traseele pasarilor migratoare, Delta Dunarii fiind locul de clocire sau iernare a sute de specii.

Dunarea si bratele ei

Chilia, cu multe ramificatii si ostroave, este cel mai tanar si mai lung (120 km) si mai viguros prin faptul ca transporta cea mai mare parte de apa si aluviuni (58%). In evolutia sa a format cateva delte secundare - prima in depresiunea Pardina, adoua dupa localitatea Chilia Veche si a treia, in desfasurare, dupa Periprava. Pe acest brat se practica navigatia fluviatila, porturi mai importante fiind Ismail si Vilcov (Ucraina).
Sulina a fost preferat in urma studiilor Comisiei Europene a Dunarii (1856) pentru navigatia maritima, fapt ce a dus la corectarea unor meandre si adancirea albiei in intervalul 1862-1902. Ca urmare lungimea s-a redus de la 92 km la 63,7 iar volumul de apa si aluviuni scurs a crescut de la 7-8% la 18,8% in defavoarea bratului Chilia care transporta inainte 70%. Orasul Sulina ca port de intrare a vaselor maritime a avut variatii in dezvoltarea sa economica. Datorita aluviunilor depuse la gura bratului s-a realizat un canal care inainteaza treptat in mare (in prezent are 10 km) pentru protejarea navigatiei.
Sfantu Gheorghe, cel mai sudic si mai vechi brat cu o lungime de 108,2 km, a suferit si el in ultimii ani modificari prin rectificarea meandrelor in numar de 6, scurtandu-se la 69,7 km volumul sau de apa si aluviuni care se scurge pe acest brat fiind de 23,2%. Inainte de varsare, din bratul Sfantu Gheorghe se desprinde un alt brat pe partea dreapta, care la randul lui se bifurca in Garla de Mijloc si Garla turceasca. Ambele debuseaza intr-un golf numit Meleaua Sfantu Gheorghe rezultat din aparitia si dezvlotarea insulelor Sacalin(care au in prezent 19 km lungime).
Pe malul stang al Garlei Turceasca a existat pana in 1978, cand a ars, constructia din lemn a Farului turcesc datand din 1862.

Prin pozitia sa geografica la 45^o lat. N, in apropiere de Marea Neagra, si prin diversitatea peisajului, cu predominarea mediului amfibiu, clima este temperat-continentala cu influente pontice. Valorile principalilor parametrii cvlimatici sunt: nebulozitatea cea mai redusa din tara (sub 5 zecimi); 70 de zile cu cer senin;2500 ore/an de stralucire a soarelui; 125-135 kcal/cm²-an radiatie solara(cea mai mare din tara); intre 11 si 11,4 ^oC temperatura medie anuala (-1 si –1,5^oC in ianuarie, 21 si 22 ^oC in iulie); precipitatiile intre 400-450 mm/an in partea vestica si 300-350 mm/an in partea estica (la Sulina in 1920, s-a inregistrat cea mai mica cantitate de precipitatii 132,7mm, iar la C.A. Rosetti, pe grindul Letea, au cazut in 29 august 1924 circa 690,6 mm, cea mai mare cantitate de apa din tara in 24 h).

Desi se gaseste langa mare, iar in interiorul ei sunt suprafete intinse cu apa sau mlastinoase, caracterul continental al climei este foarte accentuat. Vara, la cantitatea redusa de precipitatii se adauga evaporatia mare de la suprafata apei (950-1000 mm/an), favorizata si amplificata de vanturile puternice si frecvente. Toamna si primavara, in deosebi, se produc furtuni datorita vanturilor de nord-est care afecteaza tarmul marii prin abraziune.

Biomul deltaic si ecosistemele principale

Diferentierea spatiului deltaic, de la prima bifurcatie catre tarmul marii, si de la bratele principale spre interior, este rezultatul evolutiei in timp care a dus la formarea grindurilor lacurilor, garlelor si terenurilor mlastinoase si, respectiv a ecosistemelor.

Deoarece ecosistemele din Delta sunt in stransa interactiune si toate determinate de fluviul Dunarea, si de energia calorica primita de la Soare, acest angrenaj abiotic si biotic este considerat un biom-un nivel supraecosistemic de organizare a materiei.Ca regiune tanara in continua consolidare, Delta Dunarii constituie un loc favorabil pentru dezvoltarea unei flore si faune unice in Europa, cu numeroase specii rare.

Predomina mediul acvatic, deci flora si fauna vor fi acvatice. Dar nu lipseste nici mediul terestru, reprezentat prin grindurile Letea, Caraorman, Stipoc, Saraturile si Campul Chiliei, zone secetoase pe care se dezvolta o flora si o fauna adecvate, specifice stepelor est-europene cu influente mediteraneene. Intre aceste doua medii ( acvatic si terestru ) se interpune cel mlastinos, inundabil, care este purtatorul unei flore si faune cu posibilitate de adaptare alternativa ( apa, uscat ) in functie de regimul hidrologic sezonier si anual.

La contactul dintre apele dulci si cele marine au loc procese fizice, chimice si biologice deosebite, fapt care a determinat pe biologi sa considere aceasta zona ca un ecosistem aparte, numit avandelta. Golful Musura si meleaua Sfantul Gheorghe sunt cele mai reprezentative din acest ecosistem.

In interiorul deltei se deosebesc cateva ecosisteme principale, si anume: apele curgatoare, apele stagnante, suprafete mlastinoase si inundabile, grindurile fluviatile, grindurile marine, incintele amenajate ( agricole, piscicole, silvice ).

Ecosistemul apelor curgatoare ( reofile) cuprind in primul rand, bratele Dunarii dar si o serie de garle si canale mai importante. Prima veriga a vietii aici este planctonul, fito- si zoo-, ce serveste ca hrana pentru numeroase animale de genul viermilor, molustelor, larvelor si chiar pestisorii se dezvolta in conditii optime. Ihtiofauna domina acest ecosistem si este repezentata prin: crap, salau, somn, avat, morunas, toate in regres datorita deteriorarii calitatii apei; precum si sturionii de apa dulce-cega, viza, pesti migratori ca scrumbia de Dunare, sturioni marini-morun, nisetru, pastruga, toti deasemenea intr-un regres evident.

Ecosistemul apelor stagnante, in care intra in primul rand lacurile, dar la care se mai adauga garlele si canalele impotmolite, se caracterizeaza printr-o flora bogata, submersa si plutitoare. dintre acestea mentionam:bradisul, cosorul, sarmulita sau vajoaica, ciuma apei, toate submerse dar in regres ca urmare a eutrofizarii apei: nufarul alb, nufarul galben, ciulinul de balta, limba broastei, sageata apei, toate plante plutitoare cu radacini care se gasesc la marginea lacurilor; lintita, pestisoara, rizacul, matasea broastei, plante plutitoare  fara radacina si cu efecte negative asupra productivitatii biologice a apelor. Fauna este foarte variata, dar mentionbam doar pesti ca: crapul, linul, platica. rosioara, carasul, in ofensiva fata de crap, bibanul, stiuca, salaul, somnul, de asemenea in regres.

Ecosistemul suprafetelor mlastinoase si inundabile (al stufariilor si plaurului) sunt dominate de o vegetatie emersa constituita predominant din stuf iar spre grinduri papura, rogoz, pipirig, stanjenei galbeni, izma de balta, salcia cenusie etc. Aceste suprafete constituie locuri de depunere a icrelor si de dezvoltatre a puietului de peste, de cuibarire a multor specii de pasari, habitat al unor mamifere, batracieni, reptile, etc.

Un loc aparte in ecosistem il ocupa formatiunea de plaur, un amestec de radacini de stuf, ierburi, resturi organice si sol de obicei plutitor.

De regula stufarisurile inconjoara lacurile sau complexele lacustre pe care cu timpul le invadeaza.

Dintre pasarile ecosistemului amintim cateva mai semnificative: rata motata, rata rosie, rata cu ciuf, rata mare, gasca de vara, cormoranul mic, starcul rosu, egreta mare, egreta mica, starcul galben, lopatarul, starcul cenusiu , starcul de noapte, pelicanul comun, pelicanul cret, lebada muta, ibisul(tiganusul). Dupa cum se remarca, este locul celor mai valoroase specii de pasari, multe dintre ele, protejate prin suprafete strict delimitate. Astfel, se apreciaza ca in rezervatia Rosca-Buhaiova sunt protejate circa 2000 de cupluri de pelicani comuni si 300 cupluri pelicani creti.

Dintre mamiferele ecosistemului mentionam: vidra, nurca, hermina mica, mistretul, pisica salbatica , vulpea cu burta, iepurele. Recent a emigrat si s-a adaptat repede cainele enot, bizamul, mai rar nutria. O raspandire recenta si apreciabila o are fazanul.

Ecosistemul grindurilor se axeaza pe grindurile fluviale care erau domeniul salciilor de tot felul si care au fost defrisate, in cea mai mare parte, si cultivate sau plantate cu plop canadian. Totusi se mai gasesc palcuri de salcii, impreuna cu plopul alb si unele specii de arbusti. Uneori salciile formeaza adevarate galerii in lungul bratelor si canalelor mai mari.Tabloul floristic al grindurilor marine este mai complex si mai interesant din punct de vedere stiintific. Pe grindurile Letea si Caraorman cu un relief nisipos sub forma de dune, s-au dezvoltat padurile de stejar inh amestec cu alte specii se liane, ceea ce le da un aspect subtropical.Aceste paduri se dezvolta in depresiunile dintre dune sub forma de palcuri nnumite hasmace pe grindul Letea. In spectrul florisitic al acestora mentionam specii de arbori ca: stejar, frasin, ulm, plop alb, cenusiu si tremurator, de arbusti ca porumbar, paducel, maces, dracila, lemn cainesc, catina alba, catina rosie, plkante agatatoare ca vita salbatica, iedera, hameiul si cea mai interesanta, o liana cu lungime de 25 m. Intre acestea se dezvolta asociatiile de nisip (arenicole) si de saratura (halofile), acestea din urma specifice si cordoanelor litorale.Fauna acestor biotipuri este reprezentata prin vipera veninoasa, soparla de nisip, pasari ca vulturul codalb, bufnita mare si altele, in pasaj.

Ecosistemele apelor stagnante, a stufarisurilor si grindurilor fluviatile au suferit modificari majore prin construirea unor incinte pentru culturi agricole, plantatii silvice si crescatorii piscicole care la nivelul anului 1991 insumau o suprafata de 100700 ha, reprezentand cca. 30% din suprafata deltei romanesti. Dintre amenajarile agricole care au schimbat total peisajul deltaic sunt: Pardina 27000 ha, Sireasa 7500 ha., Carasuat 2800 ha, Murighiol- Duravat 2500ha. O modificare de asemenea importanta au avut-o si amenajarile silvice ca:Papadia 2000ha, Rusca 1200 ha, Carasuat 680 ha, Murighiol 400 ha. Amenajarile piscicole au condus si ele la modificarea ecosistemelor naturale prin parcelarile facute si dirijarea  regimului hidrologic. Unele dintre aceste amenajari, datorita ineficientei economice, sunt prevazute a fi reintegrate in regimul hidrologic natural (Holbina I, Holbina II, Dunavat II partial, Popina partial).

Pasarile confera Deltei Dunarii, pe langa peisajul ei specific si atractiv, renumele pe care vl-a dobandit in lume. Dupa cum consemneaza D. Radu (Pasarile Deltei Dunarii, 1979), din cele 280 de specii (275 specii in 1988) se apreciaza ca 177 sunt clocitoare si 103 neclocitoare; din clocitoare 44 sunt sedentare si 133 migratoare; cele neclocitoare sunt oaspeti de iarna  si de pasaj primavara si toamna. Dupa originea geografica, pasarile apartin urmatoarelor tipuri: european, mediteranean, siberian, mongolian, arctic si chinez.

Migratia are loc pe directia sud-nord in timpul toamnei.Aceasta deplasare se face dupa instinct si cu mare regularitate, doar conditiile climatice modificand putin calendarul. Drumul migratiilor, bine stabilite au fost denumite de cercetatori astfel: pontic, sarmatic, al Marii Negre, est-Elba si carpatic.

Din cele 280 specii de pasari, 10 specii sunt ocrotite prin lege, unele fiind declarate monumente ale naturii, deoarece sunt pe cale de disparitie. Pasarile ocrotite se pot grupa in doua, dupa culoarea penajului: albe (pelicanul comun si cret, lopatarul, egreta mare si egreta mica, lebada muta si lebada cantatoare) si policrome (piciorongul, ciocintorn, califarul alb, califarul rosu, vulturul codalb). Alte trei specii sunt luate in atentie pentru a fi protejate – cocorul, soimul dunarean, pasarea ogorului.

Dintre speciile de pasari care ierneaza in Delta si mai ales in complexul lacustru Razim-Sinoie mentionam gasca cu gat rosu (peste 20000 de exemplare), rate, gaste, lisite si lebede, peste un milion de exemplare.

Delta Dunarii si complexul lacustru Razim- Sinoie

-rezervatie a biosferei-

Protejarea faunei si indeosebi a pasarilor, padurilor de pe grindul Letea si Caraorman, a unor peisaje tipic deltaice s-a pus inainte de al doilea razboi mondial datorita interventiei din ce in ce mai evidente a omului in Delta Dunarii.

Parcul natural Letea si zona Rosca-Buhaiova figurau inca in anul 1940 in lista rezervatiilor naturale din Romania, dar cu restrictii minime. Dupa 1956, prin infiintarea Comisiei monumentelor naturii din cadrul Academiei Romane, numarul si suprafata rezervatiilor in Delta s-auextins ajungand la cinci rezervatii (trei ornitologice si doua forestiere) insumand circa 40000 ha, la care se mai adauga locurile de cuibarit cu un regim de protectie mai redus.

Prin extinderea amenajarilor din Delta intre anii 1960- 1989 (amenajari stuficole, agricole, silvice si piscicole) s-au produs multe dezechilibre, fapt ce a influentat negativ si rezercvatiile existente. Mai mult, se faceau presiuni si pentru reducerea suprafetei la circa 36000 ha.

Schimbarile fundamentale care au avut loc in decembrie 1989 au permis reconsiderarea valorii Deltei Dunarii (subordonandu-se interesul economic (si asa falimentar) celui stiintific si de protectie. Astfel, prin hotararea Guvernului Romaniei nr.953 din 27 august 1990 (articol.5) Delta Dunarii impreuna cu complexul lacustru Razim-Sinoie a fost declarata rezervatie a biosferei. In acest sens s-a instituit organul administrativ al acestei rezervatii care are in componenta sa un corp de paza, o unitate de cercetare si alta de supraveghere a calitatii mediului. Consiliul stiintific al rezervatiei, condus de guvernatorul acesteia (primul guvernator al RBDD a fost numit dr.Marian Gomoiu, oceanolog), a trecut la studierea si delimitarea unor noi perimetre pentru a fi strict protejate, la definirea suprafetelor ce necesita o reconstructie ecologica deoarece se gasesc intr-un stadiu avansat de degradare, la elaborarea unui statut de functionare a castei institutii si a unui regulament de desfasurare a activitatilor economice si de turism in perimetrul rezervatiei.

Deja, o serie de experti ai organismelor UNESCO au vizitat Delta Dunarii. In 1990 si 1991 s-au norganizat seminarii la Tulcea si Uzlina. De asemenea, reputatul comandant Jacques Yves Cousteau, cu o insemnata echipa a fundatiei “Cousteau”, a studiat Delta Dunarii pe parcursul intregului an 1991. Gratiei si interventie si domniei sale, cabana de la Uzlina, cu facilitatile corespunzatoare, aflata in subordinea RBDD va constitui un centru international de educatie, instruire si dezbateri stiintifice in problema de protectia mediului si ecologia deltelor.

Potrivit Hotararii Guvernului 983 /1990 si a proiectului elaborat, Rezervatia Biosferei Deltei Dunarii, in limitele consemnate pe harta (delta propriu-zisa, complexul lacustru Razim-Sinoie, apele marine costiere, lunca Dunarii neamenajata intre Isaccea si Tulcea, albia Dunarii intre Cotul Pisicii si Ceatalul Chiliei pana la granita cu Ucraina) va avea o suprafata de 5912 km ² , din care ariile protejate integral (in numar de 16) insumeaza 525,8 km² ; ariile tampon (din jurul celor strict protejate) 2302 km² (din care1030 km ² in apele marine), ariile propuse pentru reconstructia ecologica 255 km² , ariile cu activitati economice traditionale 2829 km² .

Desigur ca valentele peisagistice ale celor doua unitati geografice, inclusiv potentialul heliomarin al plajelor marine de la Sulina, Sfantul Gheorghe si Gura Portitei vor fi valorificate si in scopuri turistice, chiar in conditiile constituirii rezervatiei biosferei. In acest sens, pe langa traseele majore (bratele Dunarii si cateva canale principale) necesare pentru legatura cu asezarile umane si valorificarea economica a resurselor naturale si obiectivelor agricole, silvice si piscicole, vor exista si ariile de agrement, traseele turistice pentru excursii, etc. Evident ca aceste activitati vor fi stabilite, indrumate si supravegheate de consiliul administrativ al rezervatiei prin unitatile sale subordonate.

Fara a mai face o prezentare detailata a traseelor turistice sau descrierea unor obiective arheologice, istorice, etnografice, arhitecturale deoarece acestea se gasesc pe larg prezentate in ghiduri speciale, noi numai le vom enumera:

Tulcea, municipiul resedinta de judet (94,935 populatie 1989), atestat arheologic prin urmele castrului Aegissus geto-dacic (sec.VIII i. e.n.) cuprinde: Muzeul Delta Dunarii cu patru sectii (stiintele naturii, arta, etnografie, arheologie-istorie); catedrala Sfantul Nicolae (construita in 1965); geamia Azzizzie refacuta in 1924 dupa modelul celei din 1877 construita de Izmail Pasa.

Sulina “Europolis”-ul scriitorului Jean Bart, atestat documentar in 950 sub numele de Sellina este considerat finisterul romanesc. Retinem cladirea fostei Comisii Europene a Dunarii (C.E.D.); farul vechi de 18, 5m construit in 1802 reconstruit de C.E.D.in 1870, astazi ramas in interiorul orasului; cimitirele orasului (ortodox, catolic, protestant-anglican) intre oras si plaja, carte de istorie deschisa trecatorilor. Pe bratul Sulina langa cherhanaua Crisan (mila 13 mal stang) a fost refacut (1989) obeliscul cu inscriptia originala pe o placa de cupru “Cette collonne a ete elevee an l’honneur de Sa Majeste Charles I-er, roi de la Roumaine qui le 5/17 mai 1984 a daigne inaugurer le coupure du 8 du 18 milliare”.

La localitatea Nufarul pe dreapta bratului Sfantu Gheorghe a existat cetatea romana Talamorium, ulterior cetatea Prislava.

La poalele colinelor Bestepe se gasesc urmele unei cetati getice.

La Murighiol la 3 km de localitate se remarca urmele cetatii romano-bizantine.

La Sfantu Gheorghe retinem plaja litorala bine dezvoltata, farul nou construit in 1968 inalt de 57 m, precum si farmecul satului de pescari.

La Enisala in sat se gaseste casa-muzeu gospodaria taraneasca iar, la cativa km spre Jurilovca, ruinele cetatii medievale Heracleea.

La Babadag s-au identificat urme ale culturii traco-hallstattiene. Aici se gasesc: geamia Ali-Gazi-Pasa, iar in curtea ei cismeaua si mormantul fondatorului; sectia de arta orientala din casa Panaghia. Pe promontoriul Dolosman in apropiere de Jurilovca se gasesc ruinele cetatii greco-romane Argamum iar in localitate o casa-muzeu cu piese etnografice si biserica Pocrova.

Cetatea Histria romano-bizantina are reconstituite o parte din ziduri si alte edificii si un muzeu arheologic.